captivitate
In cusca cu gratii de spini
Semeata se poartã o pantera
Cu trupul mladiu, pasi de himera,
Se-ncrunta amar la ochii straini.
Ce povara!
Si mic si mare se string curiosi
Mindra fiarã captivã sã vada.
Se-mping, se-mbrincesc, aproape sa cada,
Ea geme prin colti fiorosi:
Stã sã moarã.
“Ascultã cum toarce!” mai spune
multimea – netrebnicã gloatã,
Avidã de piine, de circ imbatatã,
Nu vede un suflet ce-nainte-i apune.
De jale.
Un vint din est, de trei ori si iarã,
Miros de padure, de scoarta, puternic,
I-aduse la nari, menind-o cucernic,
Pe munti sa-l urmeze din casa afara.
Din vale.
“Tu, vint, de-atitea ori amagitor
Cu izuri false mi-ai intins capcanã
Acum am casã, paznic, am si hranã,
Desi sã fug cu tine demult imi e dor,
din captivitate”
Ea incã mai ezitã, inca se codeste
O casa de miere cum indarat sa lase.
In van insa cheamã pe nume-acel vint: el plecase!
Si tot in van de zabrele nebuna izbeste:
toate-ncuiate.
In vis pe urme i-a pornit,
Sarmana captivã-n casa de-odat’,
Regretã acum, de zidul cuprinsã-nfierat,
Cã teamã-i fu, cã n-a vrut, n-a iesit,
asearã.
In noapte-si aflã amarnicul sfirsit.
Cu pielea strapunsã de spini, de durere
Suflã a suspin sleita in colb si … Tãcere!
In zori, in doliu-i purtarã hoitul zdrelit
Din cuscã afarã.
Discussion Area - Leave a Comment